Sâmbătă, Aprilie 27, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Cardiomiopatiile sunt observate si la caini si la pisici. La caini de obicei apar dilatari, in timp ce formele hipertrofice si neclasificate sunt identificate cel mai frecvent la pisici. Diagnosticul cardiomiopatiei se bazeaza pe un istoric de slabiciune, slaba activitate, tuse, gafaieli, lesin, sau colectare de lichid in jurul plamanilor si in cavitatea abdominala

Cardiomiopatia la caine si pisica
Veterinarul Pet - informatii experte pentru companioni

 

Ce este cardiomiopatia?

Cardiomiopatie este numele aplicat unei anomalii a functiei musculare cardiace. Capacitatea de pompare a inimii  este diminuata, rezultand semne mai mult sau mai putin caracteristice, cum ar fi incapacitatea de a “functiona la parametrii normali”,oboseala, lesin, acumularea de lichid in plamani, abdomen, si membre, sau embolii (cheaguri care se pot localiza in inima si pot calatori la rinichi, creier, sau picioare). Desi unii pacienti cu cardiomiopatie nu dezvolta semne clinice, la altii se poate experimenta progresia rapida a bolii sau se produce moartea brusca. Cauzele cardiomiopatiei includ predispozitia genetica, infectiile, cauzele toxice (drogurile si compusii chimici), insuficientele dietetice specifice, precum si unele cauze necunoscute. Unele cazuri sunt in intregime reversibile cu o rata de succes mare, altele nu si sunt tratate cu sanse de succes diferite.

Exista trei tipuri principale de cardiomiopatie care se manifesta la specia canina si felina. 

  1. Cardiomiopatia dilatativa, muschiul inimii este slab si flasc. Aceasta boala este asociata cu o reducere a functiei muschiului cardiac in timpul contractiei (sistola) si o scadere a flux de sange. Extinderea afectiunii la camera superioara a inimii (atriul stang) este asociata cu cresterea volumului sangvin in plamani si apoi cu aparitia de lichid in plamani (edem pulmonar).
  2. Cardiomiopatia hipertrofica este o ingrosare a camerelor musculare cardiace (ventricule). Rezultatele functiei cardiace sunt necorespunzatoare, are loc o obstructionare a fluxului de sange care pleaca din inima in circulatie, precum si extinderea catre camerele superioare ale inimii (atrii). Aceasta anomalie este denumita disfunctie diastolica, o afectiune in care inima nu reuseste sa se relaxeze pe deplin, nu se umple corect si apoi nu se goleste corespunzator. Aceasta are ca rezultat cresterea presiunii in plaman care este responsabil cu manifestarile clinice respiratorii, tuse si embolii sistemice (cheaguri de sange).
  3. Cardiomiopatiile neclasificate sau restrictive sunt stari de boala neidentificate in care problemele cardiace sunt asociate cu marirea sau micsorarea din diverse cauze a camerelor superioare ale inimii care afecteaza capacitatea de pompare a sangelui. Semnele clinice seamana cu cele din cardiomiopatie hipertrofica. Desi nu este ingrosat, muschiul ventricular este disfunctional, iar inima este in imposibilitatea de a se umple si apoi a pompa corespunzator.

Care sunt semnele de cardiomiopatie?

Cardiomiopatiile sunt observate si la caini si la pisici. La caini de obicei apar dilatari, in timp ce formele hipertrofice si neclasificate sunt identificate cel mai frecvent la pisici. Diagnosticul cardiomiopatiei se bazeaza pe un istoric de slabiciune, slaba activitate, tuse, gafaieli, lesin, sau colectare de lichid in jurul plamanilor si in cavitatea abdominala. Se poate produce pierderea in greutate, convulsii asociate cu lesin. Emboliile (cheaguri) pot duce la blocajul vaselor de sange, schiopaturi care apar brusc, chiar membrele dureroase “la rece”. Semnele clinice de obicei apar brusc, de multe ori fara o manifestare clinica prealabila aparenta. In plus fata de aceste semne, diagnosticul depinde de si frecventa si sunetele anormale ale inimii (sufluri) care sunt auzite cu stetoscopul. Radiografiile (raze X) pieptului pot evidentia modificari ale inimii. Evaluarea sangelui poate identifica complicatii problematice in alte organe. Electrocardiograma poate prezenta un ritm cardiac neregulat si poate sa aduca in discutie modificari ale inimii. Examinarea cu ultrasunete a inimii confirma suspiciunea de cardiomiopatie. Dilatarea cavitatii inimii, contractilitatea slaba a musculaturii inimii si dilatarea atriala stanga este asociata cu cardiomiopatie dilatativa. Ingrosarea muschiul inimii, obstructia fluxului sangvin si dilatarea atriala stanga este identificata cu cardiomiopatie hipertrofica. Grosimea musculara normala cu deranjarea functiei si atriul stang marit indica cardiomiopatie restrictiva.

Ce tratament este recomandat?

Tratamentul depinde de tipul de cardiomiopatie. Cardiomiopatia dilatativa, care indica o pierdere de putere a contractiilor cardiace, induce administrarea de medicamente pentru a imbunatati puterea inimii si pentru a elimina acumularile excesive de lichid (diuretice), precum si pentru a contracara nivelurile anormale de hormoni care pot contribui la insuficienta cardiaca (angiotensina inhibitorii enzimei de conversie). O dieta saraca in sare este importanta, reducerea nivelului de sodiu si implicit a retentiei ulterioare de apa. Substante, cum ar fi taurina si carnitina pot fi necesare pentru a contracara deficiente specifice. Indepartarea manuala a acumularii excesului de lichid este uneori necesara.

Tratamentul cardiomiopatiilor hipertrofice si neclasificate necesita medicamente care permit musculaturii ventriculare sa se relaxeze. Acest lucru imbunatateste gradul de umplere cardiaca si imbunatateste fluxul sanguin la nivelul corpului. Agenti betaadrenergici sau medicamente blocante ale canalelor de calciu sunt utilizati de multe ori. Indepartarea lichidelor in exces din organism (diuretice) si indepartarea manuala a lichidului din piept sunt necesare pentru a imbunatati confortul. Sunt indicate diete cu un continut sarac de sare pentru a contracara retentia de apa, dar pot fi dificil de realizat, cu o pisica delicata si bolnava. Aspirina este utilizata pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sange in inima. Antiaritmicele pentru controlul neregularitatilor frecventei inimii si a ritmului sunt utilizate uneori, la fel ca si suplimente nutritive (taurina si / sau carnitina) in deficientele cunoscute.

Care este prognosticul?

Prognosticul pentru supravietuire animalelor cu cardiomiopatii variaza de la slab la bun. Cand cardiomiopatiea fost diagnosticata, deja cea mare parte a prejudiciului asupra muschiului inimii este deja manifestat. In insuficienta cardiaca congestiva, semnele si simptomele acesteia pot fi tratate pentru o perioada variabila de timp (adesea intre 3 si 12 luni, ceea ce este echivalent cu 3 la 5 ani la om). Desi animalul se poate bucura de o perioada de sanatate buna si confort, pe termen lung, prognosticul este rezervat pentru faptul ca insuficienta cardiaca se va mai repeta iar pacientul va deveni mai putin receptiv la o ulterioara interventie medicala. Chirurgia nu este inca o optiune pentru orice forma de cardiomiopatie.ui.