Sâmbătă, Aprilie 27, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Tinute adesea ca si animale de companie, iguanele domestice sunt reptile mari capabile sa se catere in pomi, originare din arhipelagul Caraibelor si din America Centrala si de Sud. Acestea se gasesc si libere in populatii salbatice din Florida, Hawaii, Texas si Insulele Virgine din SUA. Atunci cand sunt tinute in conditii de mediu propice si hranite in mod corespunzator, aceste reptile pot fi niste animale de companie grozave. Mai ales pentru familiile cu copii mai mari, eventual adolescenti, copii care pot fi invatati sa manipuleze in mod corespunzator aceste reptile, sau pentru persoanele care isi doresc un animal de companie cu viata lunga. Ce trebuie sa faceti daca aveti in vedere sa va luati o iguana ca si animal de companie? Iata 10 aspecte interesante legate de iguane:

1. Sunt reptile cu corp si cu viata lunga.

Iguanele sunt reptile foarte mari care pot trai mai mult de 20 ani in captivitate si pot ajunge la o lungime de aproape 2 metri, de la cap la varful cozii. Mai mult de jumatate din lungimea corpului este data de coada. Masculii adulti pot cantari pana la 4 kg, iar cei deosebit de mari pot ajunge la 8 kg, in timp ce femelele, care au dimensiuni mai mici, ajung pana la 3 kg. Deci, primul lucru pe care trebuie sa il stiti daca planuiti sa va cumparati o iguana este acela ca trebuie sa ii cumparati si un terariu sau bazin foarte mare, in care animalul sa se poata intinde si intoarce in directia opusa. Chiar daca iguanele mici pot fi tinute in acvarii, pe masura ce inainteaza in varsta acestea depasesc in dimensiuni spatiul alocat, necesitand mutarea intr-o zona neingradita sau intr-o camera mai mica, in care se pot controla temperatura si umiditatea aerului, precum si nivelul de lumina cu radiatii ultraviolete. Un spatiu alocat iguanei trebuie sa aiba o lungime de cel putin de doua ori mai mare decat corpul animalului si o inaltime de cel putin 1,8 m, deoarece acestora le place sa se catere.

2. Le place mediul cald si umed.

Iguanelor le place sa aiba o zona de incalzire, care sa aiba o temperatura de aproximativ 32°C, si o zona de racorire, care sa nu aiba o temperatura mai mica de 23°C. In general, in functie de dimensiunile terariului sau bazinului, o combinatie intre becuri ceramice, care sa asigure caldura, si becuri pe baza de vapori de mercur, care sa asigure atat caldura cat si raze ultraviolete, se poate folosi pentru mentinerea temperaturii in limitele ideale.  Se pot folosi tunuri de caldura care „tintesc” temperatura dorita sau simple termometre de perete. Un medic veterinar specializat in reptile poate oferi proprietarilor de iguane sfaturi legate de amenajarea spatiului de cazare a iguanei in functie de dimensiunile acesteia si de anticiparea altor nevoi ale acesteia. Iguanele sunt animale ectoterme, adica isi regleaza temperatura corporala in functie de cea ambientala. Atunci cand temperatura din mediul inconjurator scade prea mult, si temperatura corporala a acestora scade, sistemul lor imunitar nu mai functioneaza normal, iar metabolismul general incetineste, devenind astfel susceptibile la infectii. Iguanele mai au nevoie si de o umiditate adecvata (de minim 60-70 %) pentru a-si pastra starea de hidratare, deoarece absorb particulele de apa prin pielea lor. Chiar daca iguanelor trebuie sa li se asigure si un vas superficial cu apa din care sa bea, acestea trebuie sa fie si stropite sau introduse intr-un mic ochi de apa de cateva ori pe saptamana, mai ales in zonele geografice mai uscate, pentru a asigura rehidratarea pielii.

3. Acestea iubesc soarele.

Asemeni multor alte reptile, iguanele necesita lumina ultravioleta pentru a facilita absorbtia vitaminei D in piele, care ulterior le va ajuta sa absoarba calciul din hrana. Lumina ultravioleta nu poate trece prin sticla si nici printr-o fereastra, fiind nevoie sa ia contact direct cu animalul. Sursele de radiatii ultraviolete folosite la interior pot fi schimbate la fiecare sase luni, pe masura ce spectrul UV se estompeaza, chiar daca lumina inca radiaza. Iguanele tinute la interior fara sursa de UV vor dezvolta afectiuni osoase de origine metabolica, datorita carora calciul va fi extras din oase, ducand la inmuierea scheletului si manifestandu-se prin oase flexibile si fracturi frecvente.  Bolile osoase de origine metabolica sunt fatale in ultima instanta, dar pot fi tratate daca sunt diagnosticate din timp. Din acest motiv, toate iguanele trebuie examinate de catre un veterinar atunci cand sunt achizitionate, si cel putin o data pe an mai apoi, pentru a le verifica starea de sanatate.

4. Iguanele elimina straturi de piele.

Pe masura ce cresc, iguanele isi vor elimina pielea si vor continua sa faca acest lucru pe tot parcursul vietii, animalele tinere naparlind de mai multe ori pe an, iar cele mai in varsta, de obicei doar o data pe an. Atunci cand naparlesc, pielea lor se opacifiaza, pielea le devine mai mata si de obicei raman inerte, cu ochii inchisi si cu corpul destins pentru a favoriza eliminarea pielii. Acestea isi vor freca corpul frecvent de obiectele din terariu pentru a desprinde portiunile de piele care se detaseaza. asezandu-le intr-un ochi de apa superficial si umezindu-le in timpul perioadei de naparlire puteti facilita desprinderea portiunilor de piele aderente si uscate. Naparlirea poate dura cateva zile, in functie de nivelul umiditatii din spatiul de cazare al animalului si de prezenta pietrelor sau a altor obiecte de care acesta se poate freca.

5. Sunt innebunite dupa verdeturi. 

Iguanele sunt ierbivore si in libertate se hranesc preponderent cu legume si fructe, iar ocazional si cu insecte, melci sau oua de pasari. Iguanele domesticite trebuie sa aiba o alimentatie bazata pe legume, cu un aport minim de proteina animala, deoarece consumul de proteina animala poate avea efecte daunatoare asupra rinichilor lor. Iguanele trebuie hranite cu o varietate de legume cu frunze de culoare verde inchis, precum varza Collard, frunze de mustar, nap, papadie, salata Romaine si varza Kale. Alte verdeturi, precum fasolea verde, mazarea de zapada, morcovii, dovleacul si ardelul gras, ar trebui sa faca parte, de asemenea, din dieta iguanei, alaturi de o cantitate mai mica de fructe, precum mango, papaya, merele, bananele si fructele de padure. O dieta vegetariana variata este foarte necesara pentru mentinerea concentratiei optime de calciu si fosfor in organism, elemente esentiale pentru sanatatea iguanelor.

6. Cozile lor pot sa cada!

In libertate, iguanele isi pot desprinde cozile de corp pentru a scapa din situatia in care un pradator le apuca si le tine de coada. Iguanele domesticite isi pot desprinde cozile de corp daca sunt tinute de coada sau daca raman imobilizate prin blocarea cozii. Ocazional, iguanele domesticite isi pierd cozile daca le lovesc accidental de suprafete dure sau daca sunt calcate pe acestea. Atasamentele musculare speciale ale iguanei la vertebrele cozii le permit acestora sa isi rupa in mod voluntar coada intre vertebre. Daca aceasta coada se desprinde in mod fiziologic, aceasta poate sa creasca la loc, mai ales daca iguana este tanara, sanatoasa si aflata inca in crestere. Noua coada are de obicei o structura mai fina, este mai ingusta si mai inchisa la culoare decat cea originala. Iguanele mai in varsta care au parte de un regim alimentar deficitar si care si-au pierdut coada in urma unui traumatism survenit in alta zona decat intre vertebre, nu isi regenereaza de obicei coada. Daca o iguana sufera de ruptura cozii, aceasta trebuie examinata de un medic veterinar cat mai rapid posibil, pentru a se stabili necesitatea unui tratament chirurgical sau medical.

7. Au un ochi in plus.

Iguanele nu numai ca au un vaz foarte bun, disting culorile si pot percepe si spectrul ultraviolet, dar poseda si un organ fotosenzorial neobisnuit in crestetul capului, numit glanda pineala sau ochi parietal. Aceasta structura prezinta caracteristicile anatomice ale ochiului normal si este sensibila la variatiile in intensitate ale luminii si la miscare. Acest ”al treilea ochi” nu poate forma imagini pe retina, insa ajuta iguanele salbatice sa depisteze pradatorii care le pandesc de deasupra. Acest ochi suplimentar este prezent si la alte cateva specii de soparle, precum si la unele specii de pesti.

8. Pot comunica unele cu altele.

Chiar daca nu folosesc chiar un limbaj verbal pentru a vorbi, iguanele comunica intre ele prin miscari ale capului si ale unui pliu de piele aflat la baza gatului lor, numit gusa. Iguanele isi extind gusele pentru a se saluta sau pentru a-si apara teritoriul. Masculii isi extind gusele atunci cand curteaza o femela. Iguanele isi inclina intre ele usor capul de sus in jos pentru a-si remarca reciproc prezenta.  Inclinarea mai rapida a capului, fie in sus, fie in jos sau in lateral, reprezinta un semn ca iguana este deranjata de ceva sau ca este agresiva. Miscarile rapide ale capului pe directia inainte-inapoi indica de obicei faptul ca iguana este foarte agitata si trebuie lasata in pace. In cele din urma, iguanele vor lovi cu cozile pentru a se proteja atunci cand se simt amenintate. Astfel, chiar daca iguanele nu „vorbesc”, pot, cu siguranta, sa comunice.

9. Isi recunosc proprietarii dupa imagine si sunet.

Multi oameni nefamiliarizati cu iguanele nu realizeaza asta, dar iguanele domestice isi recunosc, cu siguranta, proprietarii dupa imagine si sunet. Iguanele poseda un simt vizual foarte bine dezvoltat si isi pot vedea clar proprietarii, putandu-i recunoaste. Iguanele au si un simt auditiv foarte bun. Desi nu au urechi externe, precum noi, prezinta cate un timpan (sau membrana timpanica) clar vizibil pe ambele parti ale capului, care se continua cu suprafata pielii. Ele percep o paleta de frecvente sonore diferita de cea perceputa de oameni, insa pot discerne clar vocile familiare, precum si alte sunete. Chiar daca nu vin atunci cand sunt chemate, asa cum ar face un caine, pot raspunde clar la prezenta ingrijitorilor lor.

10. Sunt purtatoare ale bacteriilor din genul Salmonella.

Toate reptilele sunt potentiale purtatoare de Salmonella in sistemul lor gastrointestinal, iar in general aceste bacterii nu le dauneaza in niciun fel. Totusi, atunci cand bacteriile se elimina in fecalele reptilelor, aceste fecale devin o potentiala sursa de infectie pentru oameni si pentru alte animale de companie care intra in contact cu materialul fecal si care isi pot introduce in gura mainile sau membrele contaminate. Salmonella poate cauza tulburari gastrointestinale severe, infectii ale sangelui si chiar moarte la oameni (mai ales la copii si la batrani) cu un sistem imunitar compromis. De aceea, toate persoanele trebuie sa isi spele mainile dupa ce ating o iguana sau asternutul si accesoriile din terariul sau. Fecalele iguanei trebuie inlaturate imediat dupa producerea acestora, pentru a nu se usca si pentru a nu elibera particule contaminate in atmosfera. Iguanele purtatoare de Salmonella nu elimina mereu bacteria de cate ori defeca; de aceea, culturile bacteriene din fecale realizate in scopul depistarii salmonelelor nu reprezinta o metoda sigura de testare. Toate iguanele trebuie considerate purtatoare ale acestor bacterii, iar de aceea, familiile cu copii mici care nu isi spala frecvent mainile nu ar trebui sa achiziţioneze iguane.

 Iguanele sunt reptile a caror ingrijire este destul de complicata, insa atunci cand sunt corect ingrijite, aceste reptile minunate pot fi companioni grozavi pentru 15-20 ani, sau chiar mai mult. Daca aveti in vedere sa cumparati o iguana ca si animal de companie, vorbiti mai intai cu un veterinar cu experienta in reptile, inainte de a cumpara una, pentru a va asigura ca o iguana este potrivita pentru dvs.