Pisica norvegiana de padure, o pisica atasata de casa

Relatia cu dumneavoastra poate fi cel mai bine descrisa ca fiind „in termenii lor proprii”. Da, pisicile de padure pot fi pisici care stau in brate, dar ele vor decide cand sa se urce sau sa se dea jos din brate. Pisicile de padure insista sa stea, cat de putin, langa stapanii lor, intr-un loc care sa fie la alegerea lor: scaun, pat sau birou. Un loc pentru ascutirea ghearelor si un copac pentru pisici, de preferat inalt, sunt obiecte necesare pentru casa unei pisici norvegiene de padure.

Acestea sunt pisici moderat active; vor exista explozii de energie, urmate de un pui de somn lung. Sensibile dar cu toate acestea sociabile, le veti gasi a fi pisici inteligente care se pot adapta cu usurinta la schimbari. Crescatorii sunt adesea intrebati daca aceste pisici au nevoia de a iesi afara. La fel ca la toate pisicile, interiorul casei este destul de potrivit si cu siguranta cel mai protejat mediu. O pisica echilibrata rezulta in urma oferirii jucariilor interesante, locurilor cu vedere spre exterior si, cel mai important, a timpului regulat unu-la-unu.

Pentru persoanele neexperimentate, pisica norvegiana de padure poate semana cu alte pisici cu parul semilung precum cele din rasa Maine Coon sau chiar cu cele care au parul semi-lung din rasa europeana. De fapt, sunt diferente considerabile. Fara niciun dubiu, expresia unei pisici norvegiene de padure este una extraordinara si distinctiva printre rasele de pisici cu pedigree. La aceasta aparitie unica a acestei rase contribuie dimensiunea mare, ochii migdalati cu un model oblic si capul in forma de triunghi echilateral. Vazuta din lateral, pisica norvegiana de padure are un profil drept, de ex. drept de pe creasta fruntii pana pe varful nasului. Urechile conturate puternic, care se incadreaza intr-un triunghi, completeaza infatisarea. Pisica norvegiana de padure are o blana de protectie, impotriva apei pentru a rezista la iernile scandinave ale originii sale.

Textura blanii se potriveste cu mediul – mai lunga, cu fire de par de protectie peste un substrat dens. Un guler bogat, o coada stufoasa, bride posterioare si labute cu smocuri de par vor ajuta la pregatirea felinei pentru viata intr-o regiune care este apropiata de Arctic. Surprinzator, aceasta blana nu necesita ingrijire, precum cea a unor pisici din rasele cu par lung: o ingrijire mai atenta saptamanala in perioada primaverii ar trebui sa fie suficienta.

Adesea recunoscute dupa blana vargata si prezenta culorii albe, pisica norvegiana de padure prezinta mai multe varietati de culoare, de la un alb pur la cel mai intens negru de tip taciune, alaturi de orice model al blanii si combinatie de culoare posibila, insa fara a avea puncte de culoare brun-ciocolatii precum se observa la siameza sau la persana himalayana.

Pisica norvegiana de padure adulta (aproximativ cu varsta de 5 ani) este o pisica mare, robusta, cu muschi si oase bine dezvoltate. Masculul este de asteptat sa cantareasca 5-7 kg; pisica va cantari intre 4 si 5 kg. Desi pisica norvegiana de padure este o rasa relativ noua in Statele Unite, aceasta este una din cele mai vechi rase in Norvegia, descrisa de secole in povestirile populare si in mitologie. Termenul de pisica de padure chiar isi are sensul. Cel mai probabil, aceasta pisica a fost luata de exploratorii vikingi alaturi de ei pentru a le mentine vasele libere de rozatoare, aceeasi meserie pe care o aveau si in hambarele din zona rurala a Norvegiei.

Acestea au sosit pentru prima data pe coasta de est a Americii de Nord odata cu Leif Erickson sau cu contemporanii sai, la sfarsitul anilor 900. Pisicile norvegiane de padure aproape ca s-au pierdut din a fi o rasa distincta prin incrucisarea cu pisicile de rasa comuna din Norvegia. Crescatorii de pisici norvegiene au devenit interesati si determinati sa salveze rasa, dar Al Doilea Razboi Mondial a pus in asteptare aceste eforturi. Dupa terminarea acestui razboi, eforturile au fost cu succes, pisica norvegiana de padure fiind nu numai acceptata in prezentarile din Europa ci si desemnata de regele Olaf ca fiind pisica oficiala a Norvegiei. Acestea nu au fost exportate din Norvegia pana la sfarsitul anilor 1970, prima pereche ajungand in Statele Unite in noiembrie 1979. Pisica norvegiana de padure a fost prezentata consiliului CFA pentru inregistrare in februarie 1987, iar in anul 1993 aceasta a fost acceptata pentru statutul deplin de campion. Crescatorii ofera puii intre 12 si 16 saptanani de viata. Dupa 12 saptamani, litierele au avut primele utilizari ale puilor, acestia dezvoltandu-si stabilitatea fizica si sociala necesare pentru un mediu nou, pentru prezentari si pentru a fi transportate. Pe masura ce discutati despre pretul unui pui de pisica, luati in considerare faptul ca un crescator adesea face una sau mai multe vizite in Europa pentru a cauta si a obtine pisici pentru programul de reproducere. Alte lucruri de luat in considerare ar fi titlurile obtinute de aceste pisici in competitii sau in liniile de descendenta, precum si tipul si caracteristicile specifice de rasa. Discutiile cu crescatorul ar trebui sa includa si recomandari cu privire la castrare/sterilizare, hranire si inregistrare a pisicii.

Sanatate

Atat pisicile cu pedigree cat si cele metisate au o incidenta variata la probleme de sanatate care pot fi de natura genetica. Pisicile norvegiene de padure sunt in general sanatoase, cu o speranta mare de viata de pana la 14-16 ani. La aceasta rasa au fost observate urmatoarele boli: Boala de stocare a glicogenului de tipul IV, care este o boala rara, ereditara, ce afecteaza metabolismul glucozei. Majoritatea pisoilor care au aceasta boala sunt nascuti morti sau mor in primele ore de la fatare, dar, ocazional, unii dintre acestia nu arata semne decat la varsta de 5 luni si mor in cateva saptamani. Pentru a depista pisicile bolnave sau purtatoare, este disponibil un test ADN La unele rase de pisici, precum Maine Coon, cardiomiopatia hipertrofica este o forma de boala cardiaca care a fost mostenita. Eritabilitatea nu a fost demonstrata la pisica norvegiana de padure. Boala rinichiului polichistic este o conditie genetica care distruge progresiv rinichii. Nu este disponibil niciun test ADN pentru pisicile norvegiene de padure, dar boala poate fi detectata cu ajutorul ultrasunetelor, pana la varsta de 10 luni. Displazia retiniana este un defect al ochiului care cauzeaza aparitia punctelor pe retina, dar care nu inrautateste vederea pisicii.

Ingrijire

Periati sau pieptanati blana lunga a pisicii norvegiene o data sau de doua ori pe saptamana, folosind o perie cu tepi, o perie fina de sarma sau un pieptene din otel inoxidabil. Daca intalniti pe parcursul perierii par incalcit, incercati sa il descalciti usor, astfel incat sa nu raniti pisica. Imbaierea este rar necesara, ceea ce este un lucru bun. Cu blana aproape impermeabila, aceste pisici pot fi foarte dificil de udat suficient pentru a le face baie. Periati dintii pentru a preveni bolile periodontale. Igiena dentara zilnica este de dorit, dar este bine sa periati dintii si saptamanal, decat deloc. Curatati coltul ochilor zilnic cu un tampon delicat si umed pentru a indeparta orice secretie. Folositi o alta parte a tamponului pentru fiecare ochi, astfel incat sa nu raspanditi orice infectie posibila. Verificati urechile saptamanal. Daca acestea sunt murdare, curatati-le cu un tampon de bumbac sau cu o carpa umezita cu un amestec de 50% apa calda si 50% otet de cidru. Evitati utilizarea betisoarelor de vata, datorita faptului ca acestea pot rani interiorul urechii. Mentineti litiera curata. Precum orice alta pisica, norvegienele sunt foarte stricte cu igiena in ceea ce priveste baia. O litiera curata va ajuta de asemenea la mentinerea curata a blanii.

Acestea sunt cu siguranta construite pentru a supravietui unui climat rece, dar totusi este o idee buna sa tineti o pisica norvegiana de padure ca si pisica de interior pentru a o proteja de bolile transmise de alte pisici, de atacurile cainilor si de orice alte pericole pe care pisicile de exterior le infrunta, inclusiv de a fi lovite de masina. Norvegienele care merg afara prezinta de asemenea riscul de a fi furate de cineva care ar dori sa aiba o asemenea pisica fara a plati pentru ea. Daca este posibil, construiti pentru norvegiana un tarc mare exterior unde aceasta se poate bucura in siguranta.