Paradontoza

Ce este paradontoza?

Smaltul sau parodontiul este structura care inconjoara si sustine dintele. Dintele este sustinut in alveola dentara de catre ligamentul parodontal si de asemenea catre gingie. Aparitia tartului care este un mediu favorizant  pentru produceea acestei afectiuni va eroda ligamentul paradontal, distrugandu-l total sau partial situatie in care gingia se va retrage iar prin crearea spatiului din alveola, dintele va incepe sa se miste.

Cum diagnosticam boala paradontala?

Boala debuteaza odata cu aparitia unei pelicule adezive la nivel dentar va intretine numeroase celule moarte ceea ce va duce la aparitia de bacterii, deteriminand ulterior si o inflamatie gingivala. Aceasta pelicula reprezinta un mediu favorizant pentru aparitia ulterioara a tartrului care de cele mai multe ori avanseaza pana la formarea unei placi in jurul intregii dentitii.  Aparitia tartrului va intretine o iritatie permanenta si tot mai mare la nivelul gingiei atata vreme cat va inainta tot mai mult catre baza dintilor producand inflamatia gingiei. De asemenea, va modifica pH-ul cavitatii bucale, acesta devenind unul alcalin, mediu favorizant pentru patrunderea bacteriilor si dezvoltarii infectiilor gingivale. Bacteriile vor patrunde tot mai mult in profunzimea aleveolei dentare ceea ce va duce la afectarea ligamentului paradontal pana la distrugerea completa a acestuia iar in final pierderea dintelui.

Stadii evolutive

• Gingivita - inflamatie gingivala ce va debuta printr-o linie de demarcatie de un rosu mai inchis decat restul gingiei
• Parodontoza incipienta - gingia sangereaza sub presiunea degetului si ofera deja mai putin suport dintelui.
• Paradontoza mediu avansata - gingia se indeparteaza de dinte, oferind din ce in ce mai putin.
• Parodontoza avansata - dintele incepe sa se miste vizibil.

Investigatii necesare

Primul examen va fi cel clinic iar veterinarul va aprecia starea dintilor, gradul de evolutie a tatrului la nivelul dintilor, aspectul gingiilor. De asemenea veterinarul va aprecia sanatatea fiecarui dinte in parte, utilizand o sonda paradontala sau o pensa cu care va detecta modificarile de la nivelul gingiei si daca s-a creat un spatiu intre gingie si dinte. Atunci cand sonda provoaca sangerarea gingiei doar printr-o simpla apasare in acea zona va exista si un spatiu ddeja prezent.

Radiografia este urmatoarea investigatie necesara care pentru a aprecia daca exista zone de rarefiere osoasa sau chiar de pieredere a substantei osoase iar acestea vor fi de regula prezente acolo unde clinic s-a constatat prezenta unor spatii paradontale. Radiografia este necesara pentru ca doar in urma acesteia se va putea concuziona daca dintele poate fi salvat sau necesita extractia lui. Aprecierea se va face in functie de cat de mult s-a pierdut din osul alveolar, atunci cand se constata ca osteoliza (distrugerea structurii osoase) s-a instalat in  mai mult de jumatate din osul din jurul unui dinte se impune extactia acelui dinte.

Tratamentul in boala paradontala

Pentru  stadiul 1 (gingivita) este necesara doar curatarea perioica a dintilor cu solutii antiseptice bucale de uz veterinar sau chiar periajul dentar. Aceste manopere se vor realiza la domiciliu.

Stadiile 2 si 3 (paradontoza incipienta si mediu avansata) necesita consult veterinar care va stabili daca situatia impune doar aplicarea solutiilor antiseptice orale sau asocierea cu antibiotice orale si/sau pe cale generala, administate per os (pe gura). Si in acest caz tratamentul si ingrijirea se va realiza la domicilu impunand un recontrol la un anumit interval de timp. In aceste stadii este deja recomandat detartrajul.

Stadiul 4 (paradontoza avansata) necesita inteventia chirurgicala pentru indepartarea dintilor afectati si curatarea dintilor ramasi.

Recomandari

• Examinarea periodica a cavitatii orale, aproximativ odata pe luna.
• Periajul dentar utilizand pasta de dinti de uz veterinar care contin anumite enzime pentru a controla depunerea tartrului si fluoruri pentru a tine sub control infectiile bacteiene.
• Incepeti aceasta manopera inca de cand animalul este pui pentru ca se va obisnui mai repede iar ulterior va accepta fara sa se impotriveasca.
• Consult veterinar periodic care evient va include si examenul clinic al cavitatii orale
• Cereti sfatul unui veterinar ori de cate ori sesizati ca animalul mesteca diferit, sau apetitul se diminueaza ori mirosul gurii devine tot mai persistent.